Pasii mei de eliberare din job-ul care mi-a furat viata

DSC_3750Pentru ca in urma ultimului articol am primit mai multe mesaje in care am fost rugata sa spun exact care au fost pasii pe care i-am facut pentru a ajunge sa am implinirea profesionala pe care mi-am dorit-o am hotarat sa scriu un nou articol cu toate aceste detalii.

In cele ce urmeaza iti voi povesti care au fost pasii pe care i-am facut pentru a trece de la un job care mi-a furat o mare parte din viata la implinirea pe care o am astazi.

Va fi o prezentare putin mai lunga asa ca ar fi bine sa ai cateva minute sa o citesti daca vrei sa afli cum am ajuns sa fac astazi ceea ce ma implineste. As fi putut face 2 articole din textul de mai jos insa daca impart cele scrise e posibil sa nu aiba aceeasi valoare asa ca prefer sa las articolul mai lung.

Am stat si m-am gandit care a fost momentul in care am renuntat la “libertate”.

S-a intamplat in primavara lui 2010 atunci cand m-am retras din actionariatul companiei pe care o conduceam, o agentie de turism pe care o pusesem pe picioare si o crescusem timp de aproape 4 ani. Poate am sa iti spun la un moment dat si aceasta poveste pentru ca am invatat multe in acea perioada insa voi reveni cu alta ocazie la acest subiect.

M-am retras pentru ca simteam ca nu mai am ce sa aduc nou acolo si fiecare zi devenise neinteresanta, nu mai era nimic care sa semene cu o provocare pentru mine.

Asa ca am facut pasul de a ma retrage. Simteam ca am altceva mai important de facut in acel moment: sa ma ocup de mine. Sa ma redescopar, sa ma redefinesc, sa aflu cine sunt, ce vreau si incotro ma indrept.

Asa ca am plecat din firma care mi-a fost casa timp de 4 ani. Firma pe care o construisem de la zero. A trebuit sa imi parasesc lumea pe care o creasem si sa trec la pasul urmator al vietii mele.

Un moment greu pentru ca ma legau atatea lucruri acolo! Cu 9 luni in urma am mai avut acest impuls de a pleca. Totusi am mai dat o sansa pentru ca am vrut sa fiu sigura ca am dat tot din mine pentru ca lucrurile sa iasa bine.

Si am plecat. Am simtit atunci ca din punct de vedere al carierei am facut un mare pas in jos pentru ca a trebuit sa imi caut job.

Si de la pozitia de actionar si postul de director general  in propria firma a trebuit sa imi merg sa imi gasesc un job. Cu mai putine responsabilitati, cu o titulatura mai modesta si cu un nou viitor in fata.

Simteam cum pasesc intr-o groapa pe care o creasem singura.

Am acceptat situatia si am mers mai departe. Urma o perioada de tranzitie pentru mine. O perioada in care sa imi continui cariera in turism dar in care sa imi acord eu mie mai mult timp.

Zis si facut. Am gasit un job intr-o agentie de turism deschisa de curand dar cu planuri mari, planuri in care aveam sa intervin ulterior. Evident, dorinta mea de a construi si de a ma implica in proiecte noi si inedite a primat in jobul ales 🙂

Am ramas in acest job timp de 10 luni, timp in care m-am implicat in dezvoltarea companiei dar am avut timp si de mine.

Din toamna lui 2010 am mai facut ceva: am schimbat grupurile de oameni pe care le frecventam.

Am inceput sa merg la diverse cursuri si sa cunosc oameni noi. Aceasta era NOUA MEA PROVOCARE!

Asa ca pe drumul dezvoltarii mele am facut urmatoarele opriri:

  • Am mers la un club de Public Speaking, m-am alaturat grupului Toastmasters Bucuresti iar in cateva luni m-am implicat si mai mult in acest grup ocupand postul de “Vicepresident of Membership”. Timp de un an si jumatate am urmat cursurile acestul club de public speaking, am invatat sa vorbesc in public si am capatat abilitati de leadership. In toamna lui 2011 am relansat clubul (cu o mica parte din echipa initiala) dupa un moment de impas. Am depus cu totii un efort foarte mare iar clubul a renascut. Au venit oameni noi si a fost timpul sa predau stafeta unui alt coleg pentru ca treaba mea aici se incheiase. Imi luasem ce aveam nevoie si simteam ca am oferit tot ce aveam mai bun aici si am mers mai departe.
  • Am inceput sa fac un curs de actorie de improvizatie. Un vechi vis al meu a fost acela de a deveni actrita. Nu am facut scoala de actorie din 2 motive: pentru ca nu parea a fi ceva “de viitor” si de teama ca nu voi fi acceptata pentru ca nu aveam niciun fel de experienta si nu aveam nici de unde invata pentru a da examenul (in Pitesti, orasul din care sunt eu, nu am stiut unde as putea lua lectii de actorie pentru admitere). Am regretat mereu ca nu am incercat actoria iar acum se ivise ocazia.

Ce am descoperit la acest curs? Oameni foarte deschisi, joaca, buna dispozitie. Serile de joi devenisera ca un drog as putea spune. Veneam cu o energie destul de joasa dupa o zi plina la job, de cele mai multe ori mi se inchideau ochii la 8 seara cand incepeam orele de improvizatie. Si plecam acolo energizata cat pentru o saptamana. Ma simteam minunat si a vazut ca se poate sa ma deschid si nimeni sa nu ma judece. Am invatat ca pot fi eu. Acolo chiar puteam fi EU. Si asa am inceput sa ma cunosc pe mine. Si am facut apoi si cursul de improvizatie pentru avansati.

  • Am inceput un curs de NLP Practitioner pentru ca am vrut sa ma cunosc pe mine ma bine. Sa ma descopar si sa invat sa cunosc oamenii. Timp de 7 luni de zile am mers cu mare drag si curiozitate la cursuri. De fiecare data aflam ceva nou despre mine. Am invatat cum sunt eu si cum sunt ceilalti. Am invatat despre tipare, despre indicii de reprezentare – VAKOG (vizual, auditiv, kinestezic, olfactiv, gustativ), despre multe lucruri pe care cu totii le consideram atat de simple dar le dam o importanta atat de mica!
  • Dupa cursul de NLP Practitioner a urmat NLP Master incepand cu toamna lui 2011 pentru alte 7 luni de zile. 7 luni in care am aplicat tot ce am invatat inainte si am invatat sa ii cunosc pe cei din jur. Si am inceput sa am un nou vis: sa devin coach. Sa pot ghida cat mai multi oameni spre a-si gasi adevarata menire, spre a se cunoaste si spre a-si indeplini dorintele.

.

Undeva la finalul primului curs de NLP am schimbat jobul din nou.

De data aceasta am ales un job mic intr-o companie foarte mare. Am ramas 2 ani si jumatate aici. Iar acest job avea sa imi fure viata aproape cu totul. M-am trezit la timp insa. Si m-am eliberat.

Ai sa vezi imediat cum. A fost un cumul de lucruri la mijloc.

Sa ma intorc putin la momentul in care am spus ca am renuntat la libertate. Atunci in primavara lui 2010 cand am plecat din compania pe care o construisem aproape 4 ani.

Ma intorc pentru ca de aici incepe povestea mea de succes cu proiectele care ma definesc astazi. Acestea sunt 3 proiecte, 3 bloguri facute din pasiune si din dorinta de a oferi celor din jur tot ce am eu mai bun.

La o saptamana dupa ce am plecat de acolo simteam ca am nevoie de ceva “al meu”, ceva care sa ma reprezinte. Ceva facut cu pasiune ceva care sa nu fie job.

Si intr-o noapte mi-am dat seama ca orice voi face in viata mea sigur va fi legat de calatorii. Si am simtit nevoia sa spun si altora despre calatoriile pe care le aveam, despre visurile si tururile in jurul lumii pe care aveam sa le fac.

Asa ca mi-am facut un blog de calatorii, TravelWithaSmile.net. Blog pe care scriu si astazi cu foarte mare drag. Iar articolele despre calatorii s-au inmultit din momentul in care am inceput sa descopar locuri noi si sa organizez tabere tematice la care sa participe toti cei care vor sa invete ceva nou si sa traiasca o experienta. Astazi pe blog scriu despre dezvoltare personala prin calatorii si experiente si ofer si altora inspiratie legata de calatorii si experiente traite.

Blogul de calatorii a fost refugiul meu. Locul in care ma simteam LIBERA. A fost pasiunea mea autentica. Lucrul acela care simteam “ca e al meu” si ca e tot ce conteaza. Mai ales atunci cand simteam ca ma sufoc la job.

De la un blog de calatorii am ajuns la al doilea blog, SpaPentruSuflet.com, lansat in ianuarie 2011. ACEST blog pe care scriu ACUM.

In Spa pentru Suflet am vazut o alta pasiune a mea. Cea pentru oameni. Si am inceput sa scriu despre orice care ma facea sa ma simt EU, lucrurile care ma inspirau si care imi dadeau  o stare de bine. Incet incet am inceput sa scriu aici despre experientele mele, despre ce am descoperit pe drumul meu in viata.

Atunci cand am simtit ca am ceva de oferit am scris. O intamplare, o experienta, orice am considerat ca poate fi de folos si altora in drumul lor. Nu am scris mult ci am scris doar cand am simtit.

In vara 2013 am facut alaturi de o buna prietena, Aura, primele workshopuri cu Spa pentru Suflet. In 2014 promit sa le continui pentru ca am pe zi ce trece din ce in ce mai multe lucruri de impartasit.

In august 2011 am inceput alaturi de un bun prieten un nou proiect si un nou blog, de aceasta data dedicat celor care lucreaza in industria turismului. Blogul se numeste TurismMarket.com, a fost o mare provocare pentru mine iar astazi este un blog  de succes si singurul din Romania dedicat celor care lucreaza in turism.

In prezent suntem 13 autori activi si scriem pe blog despre experienta noastra in turism, despre lucrurile pe care le intalnim zi de zi, despre evenimentele la care participam. Fiecare autor lucreaza in turism si fiecare scrie ceea ce considera ca merita impartasit si cu ceilalti.

Intre timp acest blog a fost cel pe care l-am crescut cel mai mult, am creat o comunitate de oameni care ne urmaresc si care participa la evenimentele organizate de noi.

Si de aici a pornit cresterea mea si drumul meu spre libertate. Am inceput, in paralel cu jobul solicitant in acea companie mare, sa organizez workshopuri dedicate celor ce lucreaza in turism (asta pe langa articolele zilnice pe care le scriam si le promovam dimineata inainte de a ajunge la job- ma trezeam in fiecare dimineata la ora 6 pentru a avea timp pentru toate).

La inceput a fost o intalnire cu cititorii si autorii blogului. O prima intalnire cu 54 de persoane prezente intr-o cafenea de 30 de locuri (nu mi-a venit sa cred cata lume a venit la acea prima intalnire… “la o cafea” cum se numea). O prima intalnire in care am descoperit cine sunt cititorii nostri cu adevarat, ce le place la noi si ce isi doresc in continuare.

Aceasta intalnire a reprezentat motorul workshopurilor care au urmat. Si tot atunci am descoperit cateva idei noi despre ce pot face mai departe, idei pe care le-am pus in aplicare una cate una pe masura ce timpul a trecut.

In ianuarie 2013 am organizat unul dintre cele mai mari evenimente cu comunitatea aceasta de oameni. Aveam mana rupta cand am organizat evenimentul (am povestit despre acest incident aici). Nu a contat nimic in afara de faptul ca imi doream ca totul sa iasa perfect. Si a iesit. Si am fost mandra de mine ca am reusit sa pregatesc totul chiar daca totul parea a fi impotriva mea.

In februarie a urmat un nou workshop pe care l-am sustinut cu cateva zile inainte de a scoate ghipsul. Un nou eveniment de succes in ciuda starii mele de sanatate.

Avand aceste mici succese (organizarea evenimentelor dedicate oamenilor din turism) mi-am luat inima in dinti si am luat decizia de a merge mai departe pe drumul meu. Si la final de martie mi-am dat demisia de la jobul care mi-a furat viata.

Nu aveam nimic sigur.

Nu aveam bani pusi deoparte.

Am preferat sa pasesc pe teren nebatatorit avand un singur vis: acela de a reusi sa fac ceea ce ma face fericita.

Am descoperit in anii acestia (2010-2013) ca atunci cand faci ceva cu pasiune, IESE. Nu are cum sa nu iasa. Uneori mai repede, alteori mai greu. Insa ceea ce conteaza cu adevarat este DORINTA MEA DE A REUSI ORICE AR FI. Si rabdarea pe care trebuie sa o am.

Asa ca am incetat in a mai vrea sa stiu exact ce se intampla maine (eu fiind o fire bine organizata) si am lasat viata sa ma surprinda. Cred ca aceasta a fost cea mai mare lectie pe care o puteam invata: sa las viata sa se intample si sa nu o mai controlez.

Ce a urmat?

Mi-am luat vacanta. Din 16 mai 2013 de cand am devenit oficial freelancer am inceput sa calatoresc mai mult si sa imi urmez visul. Primele mele luni ca si freelancer au fost formate in special din calatorii si mai putina munca.

In aceste luni mi-am pus ordine in ganduri si m-am bucurat de fiecare moment.

Am descoperit ca viata mea poate fi si altfel: vesela, linistita, cu multe bucurii, cu oameni noi, cu noi pasiuni – fotografia.

Tot in acest timp am definit ceea ce aveam sa fac in continuare si m-am apucat de treaba.

Si, avand 3 proiecte, le-am luat pe fiecare in parte iar activitatea mea de astazi sta in felul urmator:

  • in prezent fac consultanta de business si social media pentru companii de turism. Experienta mea fiind de 8 ani in acest domeniu si placandu-mi foarte mult provocarile, m-am apucat sa analizez business-uri de turism si sa ii ajut pe cei care apeleaza la mine sa dea un nou sens companiilor lor, un look now, mai fresh si sa isi indrepte atentia asupra satisfacerii clientilor lor
  • organizez workshopuri si traininguri pentru oamenii de turism cu TurismMarket.com
  • organizez tabere dedicate bloggerilor de turism, tabere de constientizare a Romaniei. Tabara organizata in 2013 a fost #CalatorPeValeaPrahovei
  • fac dezvoltare personala prin calatorii si experiente si organizez tabere tematice cu TravelWithaSmile.net (taberele organizate in 2013 au fost: Calatorii Culinare, #ExploreazaDelta, #FotoExpeditia, #PovestiCuScortisoara)
  • tot pe blogul de calatorii organizez si altfel de evenimente cum ar fi tururi de fotografie in Bucuresti- #CalatorInBucuresti si petrecerea de Halloween- #SpooktacularParty.
  • pentru ca imi plac oamenii si imi place sa ii ghidez in ceea ce isi doresc sa fie fac sedinte individuale de life coaching (pregatesc o prezentare detaliata despre acest lucru si vei afla mai multe in curand aici pe blog)

Ca sa rezum ceea ce am facut in anii acestia pentru a ajunge astazi sa fiu implinita nu pot spune decat atat:

  • pregatirea profesionala a contat foarte mult: am facut cursuri de specializare pe domeniile alese de mine (turism si coaching)
  • am cautat sa ma cunosc pe mine si sa ma dezvolt pe cat mai multe planuri (public speaking, leadership, actorie de improvizatie, NLP Practitioner si NLP Master, Coaching- astazi urmez cursurile unei scoli de coaching iar in curand voi avea si o diploma oficiala de Coach)
  • am cautat sa imi definesc viata si ceea ce imi plac sa fac
  • am invatat sa cunosc oamenii
  • am invatat sa las viata sa se intample si sa nu mai vreau sa controlez fiecare secunda
  • am invatat sa vad si sa creez oportunitati acolo unde nu sunt
  • am invatat sa imi asum identitatea, sa stiu ce ma reprezinta si ce vreau sa fac
  • am invatat sa ma implic in orice simt ca am un cuvant de spus
  • am pus pret pe toate lucrurile invatate si consider ca acum bagajul meu de cunostinte este suficient de diversificat pentru a face lucruri marete
  • am inceput sa imi asum identitatea de antreprenor care a devenit un stil de viata

Nu este un drum usor cel ales de mine. Si nici sigur. Si asta este partea cea mai frumoase.

Astazi nu fac nimic care sa semene cu ziua de ieri. Am parte de diversitate. De provocari noi. De oameni noi. De proiecte noi. 

Planul de acasa NU se potriveste de multe ori cu ceea ce se intampla de fapt. Si am invatat sa ma adaptez. Iar lucrurile se intampla exact asa cum trebuie sa se intample. Si tocmai aici este frumusetea. Si totul capata un sens pe care uneori nu il prind din prima. Dar ma ghidez singura pe parcurs.

In acest moment eu imi traiesc visul. Cu bune si cu rele. Dar este VISUL MEU, un vis asumat si trait la intensitate maxima.

Reteta mea poate fi si reteta ta sau nu.

Fiecare dintre noi este dator siesi sa isi caute si sa isi traiasca visul pentru ca altfel va trai toata viata ghidat de ce vor altii. Si se va trezi cand va fi prea tarziu.

Eu am pasit pe drumul meu. Este randul tau.

Sunt aici pentru a te ghida spre ceea ce iti doresti sa fii

e-mail: carmina@spapentrusuflet.com
Telefon: 0745 31 08 11

Facebook Twitter LinkedIn Google+ YouTube Skype 


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

10 Responses to Pasii mei de eliberare din job-ul care mi-a furat viata

  1. marc.qene says:

    Trece comentariul asta la feedback-negativ. Pentru ca nu poti sa multumesti pe toata lumea, si pentru ca trebuie sa iti urmaresti obiectivele, indiferent de obstacolele inalnite. [sarcasm off]

    Articolul fara cifre este inutil. Rezumatul lui: Viseaza.
    Nota mea: Dupa care mar? ?i apuca-te de ceva.

    Am ajuns aici pentru ca Ariel a dat like. Am citit cu atentie, poate poate gasesc ceva util. Vroiam cifre, statistici, explicatii, inside-view, ceva-orice, fie si umor; nu rahaturile industriei self help.

    • Carmina says:

      Multumesc pentru feedback.

      Intentia mea nu e de a multumi pe toata lumea ci de a face o diferenta in viata celor care o cauta o schimbare.

      Pe unii ii ajuta cifrele, pe altii experientele de viata povestite exact asa cum sunt.

      Cu totii suntem diferiti si avem pareri diferite.

  2. Florin says:

    Iti multumesc pentru articol, te urmaresc cu placere si imi place ce si cum scrii. Drumul pe care il urmezi tu de voie sau de nevoie l-am ales si eu. Nu pot sa-ti dau detalii pentru ca povestea este prea lunga. Insa pentru cei care cauta, gasesc cate un raspuns in articolele tale.

    Pentru comentariul de mai sus… nu vreau sa intru in polemici. Viata nu e alcatuita din cifre, ci din ceea ce simti. Poti sa te simti implinit chiar daca nu ai conturi cu multe zero-uri in coada. Conteaza sa faci ceea ce-ti place, asta te oboseste mult mai putin si te motiveaza infinit mai mult decat niste cifre. Iti da energie, forta. Iti trebuie mult curaj, perseverenta, o autodepasire continua, o autoinstruire continua. Si mai trebuie ceva: sa te cunosti si nu te amagesti. Nu toti suntem atat de buni pe cat ne credem. Multi invatam pe parcurs, ne “adaptam” (te citez). Insa daca nu incerci, nu ai de unde sa stii nici cat poti, nici cine esti.

    Mult succes in proiectele tale!

    • Carmina says:

      Multumesc, Florin, pentru cuvintele frumoase.

      Mult succes si tie pe drumul tau.

      Si imi place ce spui, ca viata e alcatuita din ceea ce simti si nu din cifre. Ma regasesc in lucrul asta.

  3. corina says:

    E foarte frumos ce spui, pare un scenariu de telenovela(tot drumul parcurs ), de parca nici nu-ti vine sa crezi ca este asa de usor sa pornesti pe un alt drum , doar cu un bagaj de entuziasm, dorinta de nou si altceva, ….nu stiu , deja pare ireal intr-o lume atit de brutala, de rece….incit nu-ti mai vine sa crezi nimic…Scuza-ma, nu spun ca nu poate fi adevarat dar …ca pare totul irealizabil ,departe si in ceata…Asta nu inseamna ca nu e un balsam ,totusi , pentru suflet!sau poate ,..o minciuna frumoasa care sa te ajute sa mai speri …

    • Carmina says:

      Corina, multumesc pentru mesaj.

      Asa este, uneori pare un vis. Si asta pentru ca stiu ce vreau sa fac si in fiecare zi lupt sa ajung acolo.

      De-a lungul timpului am invatat ca imi pot indeplini visurile. Cu multa munca si rabdare. Si asta am facut si fac in continuare.

      Visul este realizabil insa drumul nu este drept si nici usor. E o calatorie intreaga pe care eu am ales sa o fac.

  4. Pingback: Un Craciun cald si multe bucurii! | Spa pentru Suflet

  5. Pingback: Povesti de viata - workshop 12 februarie 2014 | Spa pentru Suflet

  6. Pingback: Povestile a 6 femei de succes care au pornit de jos | Femeia De Succes

  7. Pingback: Ce m-a tinut departe de tine | Spa pentru Suflet

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

UA-17284818-2
Gazduit de :: RedCMS.ro