Daca mai stateai o zi infectia putea sa iti ajunga in sange

water splashing from ice cubes being dropped in a glass.Ca in fiecare an, inceputul lunii ianuarie m-a gasit cu agenda in mana planuind ceea ce vreau sa fac pe parcursul anului 2014.

Anul asta cred ca am devenit ceva mai responsabila pentru ca pe langa o multime de calatorii m-am gandit cu mare atentie la sanatate.

Ce m-a facut sa ma gandesc la sanatate?

M-am evaluat pe mine si mi-am facut o lista cu ceea ce vreau sa imbunatatesc. Iar sanatatea este de departe primul lucru de care vreau sa am grija anul acesta.

La finalul lui 2013 intamplarea a facut sa raman fara voce din senin, intr-un moment in care nu imi permiteam sa raman asa. Aveam de tinut un training de 2 zile si am fost nevoita la il aman (am scris despre asta aici).

Lucrul acesta m-a pus pe ganduri si mi-am amintit ca au mai fost cateva momente in viata mea cand sanatatea a clacat pe nepusa masa. Si s-a intamplat asta atunci cand am fost foarte obosita, dupa o lunga perioada in care nu am avut grija de mine asa cum trebuie. Dupa o lunga perioada in care am facut 100 de lucruri, am alergat sa le fac pe toate si m-am neglijat.

Cred ca cea mai neagra experienta a fost atunci cand era sa imi pierd un rinichi. Intamplarea asta m-a lovit brusc, ca un fulger.

Era in toamna lui 2011 la inceput de noiembrie (nu stiu cum se face dar parca la final de an se intampla toate). Nu sunt o persoana bolnavicioasa si nici nu am fost vreodata. Nici macar raceala nu e pentru mine, eu racind extrem de rar.

Dupa primele zile ale lunii noiembrie 2011 am simtit o durere puternica in partea dreapta imediat sub coaste. Nu stiam ce este. M-am gandit ca o fi de la efort si oboseala. Nu am bagat in seama durerea in prima zi. Am observat apoi ca durerea era constanta si o simteam la fiecare respiratie. A crescut in urmatoarele zile.

Aveam o perioada destul de aglomerata la job si cam trageam de mine sa le fac pe toate la timp. In plus, sefa mea era in concediu si preluasem si jobul ei.

Durerea mea a devenit constanta si o simteam efectiv la fiecare respiratie. Nici nu mai mergeam la fel de bine. De facut pasi repezi nici nu se punea problema.

Toata saptamana simteam cum am dureri din ce in ce mai mari. De concediu (de odihna sau medical) nu se punea problema pana nu se intorcea sefa mea din concediu pentru ca nu aveam pe cine sa las in loc. Asa ca alegerea mea a fost sa o iau usor si sa continui ce aveam de facut, sa respir, sa iau pauze si sa las sa treaca zilele. Si asta pentru ca nu imi place sa las lucrurile de izbeliste sau neterminate.

Zilele saptamanii au trecut greu. Le numaram mai ceva ca atunci cand imi doream sa plec undeva in weekend (iar cand vine vorba de vacante la mine nerabdarea e mare). In weekend am stat in casa, am dormit, m-am odihnit si m-am obisnuit cu durerea. M-am tot gandit ce era in neregula. Dar nu m-am dus la niciun control…

Luni a venit sefa mea din concediu, i-am predat toate situatiile si i-am spus ca nu ma simt bine si ca a doua zi urma sa merg la un control mai amplu si ca  voi avea nevoie de cateva zile de concediu. Mi-am aranjat deci lucrurile, totul era lasat in regula si am putut apoi sa ma desprind de ceea ce faceam si sa ma ocup de mine.

Imi era rau, insa nu ma asteptam la vestea pe care aveam sa o primesc a doua zi.

A doua zi dimineata la prima ora am fost la medic. Am facut o ecografie si am aflat cauza durerilor mele.

Primul lucru pe care mi l-a spus medicul in timpul ecografiei a spus “Daca mai stateai o zi  infectia putea sa iti ajunga in sange si sa nu mai putem face nimic. Puteai pierde un rinichi sau puteai sa nu mai fii” (adica puteam sa mor brusc).

Am amutit la aceste cuvinte. La asta nu ma asteptam. Mi-a spus apoi ca avusesem o infectie in rinichi, ca aceasta nu a fost tratata si ca se agravase.Nu stiam cum de am avut o infectie despre care nu stiam si nu simtisem nimic anterior (mi-a mai spus ca trebuia sa fi avut mai multe semne de-a lungul timpului, insa eu nu avusesem niciunul).

Intr-un fel ma linistisem ca ajunsesem la timp. Pe de alta parte eventualitatea pierderii unui rinichi nu a fost tocmai o veste buna.

Am inceput imediat tratamentul. Problema a fost ca pana seara m-am simtit si mai rau. Apoi, pana a doua zi de dimineata aproape ca nu ma mai puteam ridica din pat de durere.

Ceva nu era in regula. Asa ca m-am intors la clinica. Mi s-a schimbat tratamentul si singura optiune pentru mine a fost sa merg pe noile medicamente si sa am incredere ca totul va fi bine.

Nu imi garanta nimeni asta. In plus, ma gandeam permanent ca daca am avut probleme cu primul tratament e posibil sa fie deja tarziu.

Au urmat apoi cateva zile in care am facut tot posibilul sa gandesc pozitiv desi ma simteam rau. Nu aveam chef de nimic si refuzam sa ma gandesc la orice lucru pozitiv sau distractiv. Nu ma mai atragea nimic din ceea ce iubeam sa fac. Imi pierdusem orice speranta, chef de viata, tot.

Nu mai tin minte de cand nu mai avusesem o stare atat de rea.

Cu ajutorul medicamentelor, a apesi a rabdarii parintilor mei (am stat la ei o buna parte din perioada de tratament) am reusit sa imi revin. Si fizic dar mai ales emotional.

Atunci am inceput sa fiu constienta ca trebuie sa beau apa, lipsa consumarii lichidelor fiind unul din principalele motive pentru care aveam probleme la rinichi.

Timpul trecea, eu eram constienta de problema si mintea mea cauta solutii. Am facut tot ce au zis medicii insa acest lucru ma ajuta numai fizic. Moralul imi era la pamant insa am razbit si aici datorita celor dragi.

In perioada respectiva am inceput sa beau apa. Eu care nu beam apa DELOC. In loc de apa beam bauturi racoritoare necarbogazoase (la bauturile carbogazoase renuntasem de prin facultate). Nu beam apa pentru ca nu imi placea. Nu imi trecea setea decat cu o bautura cat de dulce. Cel putiin asa credeam atunci.

Pana cand de voie de nevoie…am redescoperit apa. Si m-am simtit extraordinar ulterior. Greu a fost sa ma obisnuiesc sa beau constant 2 litri de apa pe zi.

Dar am invatat sa fac si asta. Iar in scurt timp mi s-a parut chiar ciudat faptul ca inainte nu beam apa deloc. Pana la urma, apa e sursa vietii iar lucrul acesta capatase un nou sens pentru mine.

Daca ar fi sa rezum ce am invatat din aceasta incercare as spune asa:

  • am invatat sa iau lucrurile mai incet
  • am invatat sa ma cunosc si sa imi dau seama cand am nevoie de o pauza
  • am invatat cat de mult conteaza sprijinul celor dragi
  • am invatat ca e mai bine sa acord importanta oricarui lucru marunt care mi se pare ciudat decat sa astept ca situatia sa se agraveze
  • am invatat sa imi acord mie mai multa importanta indiferent de cat de ocupata sunt
  • am invatat sa beau apa

Toata povestea a durat aproximativ 3 saptamani, timp in care am stat in concediu medical. Apoi mi-am reluat activitatile normale, m-am intors la birou si am facut tot posibilul sa fiu mai constienta de sanatatea mea.

Se pare ca de-a lungul timpului cu totii “uitam” o parte din experientele traite. Insa ni le reamintim atunci cand suntem pusi in dificultate sau cand se intampla ceva care ne marcheaza si ne forteaza sa trecem prin situatii dificile.

Sper ca intamplarea povestita mai sus sa te ajute si pe tine sa constientizezi ceea ce etse cu adevarat pentru tine. M-ar bucura sa fie asa si sa nu mai astepti – cum am facut eu- sa iti fie mai rau pentru a actiona.

La inceputul acestui an am pus pe hartie mai multe situatii critice prin care am trecut, situatii pe care vreau sa ti le povetsesc si tie. Si pentru asta iti pregatesc ceva in luna februarie.

Stai cu ochii pe blog pentru ca la mijlocul acestei saptamani iti voi spune despre ce este vorba.

Multa sanatate si rabdare in toate iti doresc!

 

Sunt aici pentru a te ghida spre ceea ce iti doresti sa fii

e-mail: carmina@spapentrusuflet.com
Telefon: 0745 31 08 11

Facebook Twitter LinkedIn Google+ YouTube Skype 


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

One Response to Daca mai stateai o zi infectia putea sa iti ajunga in sange

  1. Pingback: Povesti de viata - workshop 12 februarie 2014 | Spa pentru Suflet

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

UA-17284818-2
Gazduit de :: RedCMS.ro