Ce am invatat in primii mei 29 ani

DSC_5086Astazi este o zi tare speciala pentru mine. O zi magica numai a mea!

Este ziua mea si este putin mai mult decat oricare alta zi a mea 🙂

Pentru ca de data asta s-a schimbat ceva. Am asteptat ziua asta cu mare nerabdare si nu stiam de ce. Am aflat intre timp.

Cu o saptamana inainte de a implini 30 de ani, mai exact pe 27 noiembrie seara, am realizat ca mai am 7 zile pana cand incepe o noua etapa din viata mea.

O etapa care incepe cu 3.

Oare ce sa insemne acest 3? Cifra norocoasa pentru unii, cifra creativa pentru altii.  Ambele pentru mine 🙂

Asa ca mi-am propus ca in cele 7 zile care urmau sa devin mai constienta asupra tuturor aspectelor vietii mele: viata personala, viata profesionala, partea financiara, sanatatea, mediul care ma inconjoara, oamenii din jurul meu. M-am gandit la toate aspectele din Roata Vietii de care vorbeam aici.

Practic am zis sa fac o evaluare a vietii mele in care sa iau in calcul toate cele invatate in cei 29 de ani pentru ca deciziile din trecut m-au adus astazi unde sunt. Si tot ce am acumulat in anii astia m-au definit ca om: am invatat, am urcat, am dat-o in bara si am cazut, m-am ridicat, am realizat ca am nevoie de o schimbare si am cautat sa aflu “cum” sa o fac.

Daca este o intrebare care sa ma defineasca aceea ar fi “cum sa?”. Pentru ca permanent vreau sa aflu cum se face X lucru, cum ajung sa fac “y” sau cum sa fiu “z”.

Sa revin la cele 7 zile pentru ca ce a urmat m-a pus pe ganduri tare mult.

In prima dimineata dupa ce mi-am propus sa imi analizez toate aspectele vietii mele s-a intamplat ceva neasteptat. Vorba unui prieten, “life happened”: joi dimineata am ramas fara voce. O raceala ciudata ajunsese la usa mea, pe nepregatite, evident 🙁

Nu putea sa nu ma intreb oare “de ce am amutit tocmai in momentul in care luasem decizia sa fiu mai constienta de viata mea?

Aveam sa aflu mai tarziu dupa ce m-am confruntat cu mine si cu ce avea sa urmeze.

Era 28 noiembrie. Pe 30 noiembrie si 1 decembrie aveam un training de sustinut. Si aveam nevoie de voce, fiind speaker principal.

Aproape ca am intrat in panica (iar eu nu sunt obisnuita deloc cu aceasta senzatie) atunci cand mi-am dat seama ca situatia se inrautateste si ca NU VOI PUTEA VORBI in 2 zile.

Mai patisem asta o singura data in urma cu 3 ani. Si dupa 2 zile abia am scos un cuvant. Stiam ce ma asteapta si ma temeam ca ii voi dezamagi pe cei care urmau sa vina la training. In special pentru ca 80% dintre participanti nu erau din Bucuresti si faceau aceasta calatorie special pentru evenimentul acesta.

Mai erau 2 zile, timp in care trebuia sa gasesc ca mai potrivita solutie.

Ziua de 28 noiembrie mi-am impartit-o intre a termina prezentarea pentru eveniment si a-mi face griji cu privire la faptul ca nu voi putea sustine evenimentul in acele zile.

Am cautat solutii si cea mai buna a fost cea in care am amanat trainingul. Am zis ca daca nu pot oferi ceva valoros, ceva ce mi-am propus, prefer sa il aman pana cand voi putea oferi asta. Si cel mai logic si mai normal lucru pe care l-am putut face a fost sa iau legatura cu toti participantii si sa le spun ce s-a intamplat.

Seara tarziu am trimis cate un e-mail fiecarui participant, e-mail in care explicam ce mi s-a intamplat si de ce a trebuit sa iau aceasta decizie.

Cu inima mica am dat send. Ma asteptam (si de obicei nu am asteptari) sa ii dezamagesc, sa primesc raspuns ca deja au plecat spre Bucuresti.

N-a trecut mult timp si am primit primul raspuns. Incepea cu o urare de sanarare si se incheia cu faptul ca persoana respectiva doreste sa vina la eveniment atunci cand il voi reprograma eu.

Apoi am primit si al doilea raspuns si tot asa. Toate au fost mesaje de sanatate si de intelegere a situatiei respective.

Si mi-am amintit atunci ca e foarte important sa traiesti fara asteptari, sa dai cat poti tu de mult si sa spui lucrurile asa cum sunt.

Viata te va rasplati si vei avea surprize frumoase atunci cand esti deschis 🙂

Si cu ocazia asta am mai invatat ceva. Ceva care m-a facut sa realizez unul din lucrurile pentru care amutisem pentru cateva zile: sa ma descurc intr-o situatie limita in care vreau sa ofer tot si nu pot. Sa gasesc solutii si sa fac lucrurile sa se intample si mai bine decat am planuit initial.

Ca sa revin la lucrurile pe care le-am invatat pana la cei 30 ani (mai am inca vreo cateva ore de invatat ce-i drept), am facut un rezumat:

  • am invatat sa transform orice lucru mai putin placut in ceva util, in ceva din care sa invat
  • am invatat sa iubesc si am iubit din ce in ce mai mult cu fiecare relatie
  • am invatat sa ascult
  • am invatat sa las lucrurile sa se intample
  • am invatat ca viata mi-o fac eu prin deciziile si actiunile mele
  • am invatat ca e ok sa fii vulnerabil atunci cand vine vorba de cei dragi; iti pastrezi apropierea si dezvolti foarte mult relatia respectiva
  • am invatat sa ofer
  • am invatat sa acord atentie
  • am invatat cat de mult inseamna sa ai pe cineva aproape care sa aiba grija de tine (parinti)
  • am invatat ca daca vreau sa cresc si sa fac ceva cu viata mea am nevoie de situatii cat mai diferite, de experiente traite si de decizii luate
  • am invatat ca atat timp cat stai si privesti nimic interesant “nu ti se intampla”
  • am invatat ca pentru a obtine ceva ai nevoie de actiune

.

Acestea sunt doar cateva ganduri care mi-au venit in aceasta dimineata de 5 decembrie. Cu siguranta mai sunt multe de completat insa acestea vor veni pe parcurs.

Si pentru ca zilele trecute vorbeam cu o prietena, Cristina Patrascu, despre viata mea de pana acum, despre realizarile si implinirile mele, iti arat si tie interviul pe care mi l-a luat.

Mi-a placut intotdeauna sa cunosc oameni. Asa cum sunt ei. Mi s-a parut intotdeauna fascinant.

In interviul de mai jos povestesc despre viata mea, despre ce realizari am pana in prezent, despre ce am invatat si ce am descoperit, despre proiectele mele, despre calatoriile si taberele tematice pe care le fac si bineinteles, despre Spa pentru Suflet

Daca vrei sa ma cunosti si sa stii cum de fac cu pasiune tot ceea ce fac ia-ti 20 minute si asculta interviul de mai jos.

Multumesc Cristina pentru interviu si multumesc Mariei Eliescu pentru ca ne-a gazduit in balconul cafenelei Aristocats Bistro sa filmam.

O zi frumoasa iti doresc si te astept aici pe blog cu ganduri bune si pe viitor

 

Sunt aici pentru a te ghida spre ceea ce iti doresti sa fii

e-mail: carmina@spapentrusuflet.com
Telefon: 0745 31 08 11

Facebook Twitter LinkedIn Google+ YouTube Skype 


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

2 Responses to Ce am invatat in primii mei 29 ani

  1. La multi ani, Carmina! Ma bucur pentru tine si pentru toate realizarile pe care le ai pana acum.
    Nu te cunosc personal dar ma bucur ca am urmat cursul MIBO impreuna. Vreau numai sa-ti transmit urari de bine si mult succes si de acum inainte. 🙂

  2. Pingback: Daca mai stateai o zi infectia putea sa iti ajunga in sange | Spa pentru Suflet

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

UA-17284818-2
Gazduit de :: RedCMS.ro